Lipitoarea

Se lipește de orice

Duduia rece, rece;

Peste cadavre trece

Doar ca să-și atingă țelul,

Că este genul... !

N-are treabă cu penelul,

Folosește în exces rimelul

Și rujul roșu aprins;

Lumina demult s-a stins 

În sufletu-i, de egoism aprins.

Ca râia de om se ține

Ca să îi meargă bine,

Să facă bani grămadă,

În vilă de lux să șadă,

Nu cu lumea la grămadă.

Fură idei, fură ce poate,

Adoră cuvântul "nedreptate",

Minte, face false jurăminte,

Înșală, și asta e o boală

Cam nasoală; Cam nasoală!

Ce să-i faci unei lipitoare

Fără valoare, fără valoare?

Să o tratezi cu ignoranță,

Că n-are deloc prestanță;

Dă din coate și din clanță;

Dă cu stângu-n dreptu',

Nu-și vede deloc defectu',

Se face că nu-nțelege

Că există Divina Lege 

Care-o va penaliza...

Va plăti sigur cândva

Pentru faptele-i; Da, da!

Și nu e singura, nu... ! E plin Netu'

De specimene-asemănătoare,

Lipitori otrăvitoare... !

©️ Crisastemis / 2026

Din Volumul - Parodii, ace cu gămălii 

Toate drepturile rezervate 

"Poeții" copiatori

Ce mari poeți se cred unii 

Care copiază versurile altora, 

Gramatica-i cam grea pentru începători,

Diacriticele sunt ascunse în licori bahice.

Ce idei năstrușnice au unii

Care postează ca nebunii

Șiruri de cuvinte scrise greșit

Doar ca să primească un Like pocit!

Câte javre există în Infinit 

Care nu dorm de grija altora!

Poezia a ajuns copie xerox

Pentru rozătorii și rozătoarele de os.

Ce plicticos e decorul întunecat 

În care se infiltrează câte un ratat

Catalogat "Poet"!

Ce imperfect este așa zisul "perfect"

Când e vorba de un poem desuet!

Cât de josnici pot fi unii

Care fură ca nebunii

Tot ce le intră în vizor

Doar ca să apară pe la televizor!

Poetul adevărat este nemuritor

Pentru că își pune sufletul pe tavă,

Restul... o pleavă de câini turbați

Leșinați de foame și de sete.

Rușine pentru a suta oară spun

Celor care fac baloane de săpun!

Poezia nu se face la intersecție de drum

Unde-i prea mult fum 

Sau gaze de eșapament;

Un poet inteligent are imaginație bogată, 

Uimește lumea toată când scrie ceva,

Pleava societății copiază pe cine vrea

Pentru că are setată memoria 

Pe făcut rele, pe creat belele.

Oale, ulcele, pentru zile grele,

Gunoaie, tinichele... Nimic nu se va alege

De cine trece peste inima cuiva

Doar ca să-și îmbogățească "Opera Literară";

Floarea iubirii nu poate să răsară 

Din pământuri sterpe, nici din otrepe.

Autor ✍ Crisastemis 

Din Volumul - Versuri și Universuri

Ca la Paris

Flori de salcâm și de cais,
Frunze de lămâi și de gutui,
Oferta anului: Vacanțe de vis
În al nouălea cer și în Paradis.

Elena și Paris
În ultima clipă s-au decis
Să-l facă gelos pe Narcis,
Monsieur Amour
La braț cu Madame de Pompadour
A plecat pe Coasta de Azur.

Pe bolta senină
Strălucesc raze aurii de soare,
Parfumul de lăcrămioare
Se simte până dincolo de zare;

Oceane și mări se contopesc,
Priviri pătimașe se întâlnesc,
Planuri noi se urzesc în miez de noapte,
Scapă cine poate din mrejele dragostei.

În parcurile cu tei,
Se adună lumea bună
În fiecare săptămână,
E curat lună pe alei...

Grivei, cățelușul creț, isteț,
Nu mai aleargă după os,
Mănâncă fois gras
Dăruit de rățușca desenată
Pe o ceașca de cafea.

Mademoiselle Isabelle s-a îngrășat nițel
De când a mâncat șnițel vienez
Făcut de mama soacră... Ce poamă acră!
Mereu e posacă sau pusă pe ceartă,
Bucătăria, ca și dragostea, e o artă,
Spune ea, când o apucă damblaua.
Maricica și Maurice o invidiază pe Iris,
Că se poartă cu dichis... ca la Paris.


Autor ✍ Crisastemis
Din Volumul - Parodii * Ace cu gămălii

Honey Bunny

Honey Bunny, mi-ai cheltuit toți banii,

Mi-ai copiat semnătura la indigo,

Ai făcut mișto de sentimentele mele,

Mi-ai furat lovelele din cont,

Nu ai fost atent cu mine,

Ai fost foarte neglijent,

Uneori impotent mental, violent verbal,

Oricum ești instabil emoțional!

Honey bunny, honey bunny, 

Te vor vâna ciobanii de la stână,

Îți vor da să mănânci mătrăgună,

Că ți-ai bătut joc de o inimă bună;

Ai să-ți blestemi zilele, 

N-ai să-ți poți număra lacrimile

Căci vor fi prea multe,

Se vor preface într-un munte de sare

În care va sta inima ta la murat,

Oricum ești acru, și rău, 

Ca un câine turbat!

M-am săturat de-al tău lătrat,

Ești căscat ca un buldog bătrân,

Când treci pe lângă mine, 

Parcă trece un taifun...

Mai bine-ți vezi de drum,

Altfel ți se va scufunda corabia 

Direct în marea iubirii din inima mea,

Căci eu voi fi tot așa cum m-ai cunoscut,

Am sufletul curat, pot să merg 

Oriunde, oricând cu fruntea sus,

Nu am nevoie de tine, 

În viața mea, ești deja în plus!

 Autor ✍️ Crisastemis 

Din Volumul - Parodii * Ace cu gămălii

Nea Apostol / Crisastemis

Pe strada Sevastopol,
Locuia nea Apostol.
Era un bătrân ciudat,
Nu prea aranjat.
Umbla nebărbierit,
Era cam sictirit
De ţi se făcea silă, nu milă.
Nea Apostol căuta o fată
Nu prea educată,
Să aibă grijă de el,
Că se credea mititel...
Voia să-l îngrijească cineva,
Să-i dea să mănânce
Cu linguriţa,
Să-l spele şi pe spate,
Că se credea Terente.
A găsit o fată,
Era cam nespălată
Şi cam deşucheată,
Dar a angajat-o...
S-a folosit de ea
Ca de o mătură,
O bătea ca pe covor,
O ameninţa cu coada de topor
Ca să o violeze...
Era cât pe ce să turbeze,
Fata credea c-o s-o linşeze...
Ţipa fata-n gura mare,
Să se audă-n depărtare,
Dar nimeni nu o auzea
Până când a apărut 

Coana Saveta;
Era vecina de alăturea,
Se ducea să cumpere ceva,
A auzit-o pe fătucă în ce hal urla
Şi a venit într-un suflet la ea.
L-a găsit pe nea Apostol
Călare pe biata fată...
Pe coana Saveta
A apucat-o bâţâială dintr-o dată,
A luat o găleată,
I-a dat în cap cu ea,
De nu se mai mişca...
A rămas jos, înţepenit,
Până Salvarea a venit...
Dar nu a avut ce să-i mai facă,
Trebuia dus la Morgă pe dată...
Nea Apostol, cel nebun
A murit ca un cretin!

Toate drepturile rezervate
© Crisastemis
Din Volumul - Parodii, ace cu gămălii